Dintre toate jucariile realizate aceasta este preferata mea. Cand nu stii ce dar sa faci unui copil poti alege o jucarie crosetata sau tricotata. Are ceva magic…….. emotia si un strop din sufletul celui ce a creat-o.
Eu mereu am emotii cand incep un proiect nou si ma intreb …. Oare o sa iasa cum isi doreste ? Asa a fost si cu acest baietel. Am cumparat atele, am cautat pe net paternul, dar avand emotii legat de cum o sa iasa, daca o sa-i placa fetitei care si-l doreste, am tot amanat momentul inceperii lui.
Mi-am facut curaj, de fapt ma presa timpul ca trebuia sa ajunga in sacul Mosului, si m-am apucat… Am inceput cu capul si am constatat ca mi-ar trebui un frizer prin zona sa faca frezele jucariilor mele. De data asta nu am avut noroc de ajutor – am mai facut un baietel pe care l-a tuns vecina, asa ca a ramas neferchezuit.
La ochi mi-am intepat degetele cat cuprinde…. Cand simteam ca cedez, m-a salvat sotul dandu-mi o bucata de piele cu care sa imping acul sa nu-mi mai dea sangele. Pare usor sa realizezi o jucarie crosetata, dar nu e chiar asa… Ai nevoie de rabdare si pasiune, uneori chiar de incurajarile celor dragi.
Cam astea au fost cele mai mari peripetii cu aceasta jucarie. Restul au mers mai usor, a fost chiar placut. Rezultatul m-a facut sa uit de toate momentele cand bombaneam.
